Nu cred in destin. Fiecare actiune, gest sau vorba iti construieste viata. Singur ti-o faci. Iar roata nu se intoarce niciodata. Nici nu ar avea cum sa se intoarca pentru ca tu, el, ea, altul nu mai sunteti acolo. V-ati carat cu totii in viitor si acum sunteti atat de prosti incat va uitati in trecut cu speranta ca viata, natura sau Dumnezeu o sa va razbune. Te mai gandesti inca la mania cereasca ce se va abate asupra ta intr-o zi, ca in celalalt colt de planeta un alt prost sa creada ca exista justitia divina? Ei bine…viata, natura sau Dumnezeu au lucruri mult mai importante de facut.
Noi doi am luptat un perfect razboi tactic in care ne–am identificat, discutat si cantarit toate greselile. Din aceasta lupta ar fi trebuit sa iesim mai buni si mai aproape unul de celalalt. Dar ce trebuie sa fac cand as vrea sa-mi dai ceea ce tu nu imi poti oferi tocmai din cauza temerilor tale? Ce pot sa fac cand numai eu trebuie sa ma schimb pentru ca tu esti prea corecta, prea ocupata cu propriile tale reguli si cu propria ta persoana?
… Da. Bine. Gata, gata. Am inteles ce vrei sa spui. Asta stiam si eu. Ar trebui sa-mi vad de drumul meu. Dar nu vreau. Am obosit tot fugind. Acum vreau sa lupt dar tot ceea ce pot sa fac este sa stau si sa tac uitandu-ma la tine. Si presupun ca tu, in coltul tau de lume, faci la fel... Insa motivele noastre difera.
Straine, tu ce faci cand Dumnezeu iti pune piedica?
