ziua

: Fiecare zi are 24 de ore, dormim vreo 8, mancam vreo 2(depinde de fiecare), avem o activitate obligatorie 8-10 insa in tot timpul asta uitam sa ne relaxam macar un minut. Ne facem griji continuu, judecam pe altii, ne ingrijoram daca nu cumva suntem judecati si astfel pierdem extrem de multe. De cate ori nu te-ai intrebat: “Cand a venit vara? Nu purtam ieri paltonul ala dragut care se asorta cu esarfa aceea fabuloasa?”.
Mult timp am dat vina pe clima, incalzire globala, mica glaciatiune... cred ca vina e a noastra, nu mai acordam nici macar un minut lucrurilor atat de nesemnificative insa atat de importante in trecut. Aud tot timpul fraze de genul „ Nu am timp”, „Vreau o zi de 25 de ore!” ce mama dracu sa faci cu ea? Sa muncesti extra? Sau sa barfesti extra? De cate ori iti iei din timpul tau pretios pentru a te gandi la tine, pentru a reflecta la actiunile tale? Faci asta numai cand o dai in bara.
Poate nu ai mai gresi asa des daca ti-ai acorda 10 min in fiecare zi sa te strambi la tine in oglinda fara sa-ti fie frica ca-ti apar riduri sau mai stiu eu ce grozavii.
Cand ai fost ultima data intr-un parc? Cand ti-ai sunat ultima data un prieten si ati povestit o noapte intreaga despre adolescenta? cand ti-ai amintit ultima data de adolescenta? Cand ai dat ultima data muzica la maxim si ai dansat de nebun prin casa? Haideti sa o luam razna macar o data pe luna pentru a nu o lua razna ireversibil la 50 de ani de atata munca.

inceput..spre viitor:):X

Am inceput sa ma indoiesc din ce in ce mai mult si chiar cred ca relatia perfecta este sau a devenit un mit. Mi s-a intamplat de nenumarate ori in adolescenta sa-mi doresc un fat-frumos pe un cal alb si in colanti care sa ma rasfete, sa ma iubeasca, sa-mi faca toate poftele, sa ma tina de mana peste tot... Dulcegarii la care am visat cu toate si, de ce nu, cu totii. Crescand si maturizandu-ma, studiindu-i pe cei din jurul meu si relatiile lor, mi-am dat seama ca peste tot exista o buba cat de mica, o plaga care mai devreme sau mai tarziu se va extinde si relatia va trebui amputata. Cu toate astea ca si in medicina orice plaga poate fi vindecata daca se iau masuri din timp.
Sa pastram misterul de la inceput, sa tinem captivi miile de fluturi din stomac, sa nu uitam sa fim copii,sa te pierzi in bratele lui/ei si sa uiti de toate grijile. Insa nu exista perfectiune si mai mult ca sigur nici nu am vrea sa existe...