Am inceput sa ma indoiesc din ce in ce mai mult si chiar cred ca relatia perfecta este sau a devenit un mit. Mi s-a intamplat de nenumarate ori in adolescenta sa-mi doresc un fat-frumos pe un cal alb si in colanti care sa ma rasfete, sa ma iubeasca, sa-mi faca toate poftele, sa ma tina de mana peste tot... Dulcegarii la care am visat cu toate si, de ce nu, cu totii. Crescand si maturizandu-ma, studiindu-i pe cei din jurul meu si relatiile lor, mi-am dat seama ca peste tot exista o buba cat de mica, o plaga care mai devreme sau mai tarziu se va extinde si relatia va trebui amputata. Cu toate astea ca si in medicina orice plaga poate fi vindecata daca se iau masuri din timp.
Sa pastram misterul de la inceput, sa tinem captivi miile de fluturi din stomac, sa nu uitam sa fim copii,sa te pierzi in bratele lui/ei si sa uiti de toate grijile. Insa nu exista perfectiune si mai mult ca sigur nici nu am vrea sa existe...