ne-am trezit cu noaptea in cap.trebuia sa ne facem micile bagaje,trebuie sa ne luam bilete pentru pascani,trebuiau multe…dar mai ales,activitatea care in medie dureaza cel mai mult este…machiatul meu.
“te misti azi,femeie?!daca pierdem trenul,imi smulg parul din cap ca ne-am trezit la 7!”
“hai,dragule.nu mai e mult…mai am putin,nu te mai criza atat…”
dar oare in mintea noastra,putin chiar inseamna putin?de obicei,majoritatea femeilor nu au simtul timpului (asta in toate privintele) ceea ce nu e chiar placut uneori pt barbati ,in situatii din astea,dar in rest e chiar ok.
“hai ma nu te mai criza atat.nu intarziem.ai incredere in mine” si ma apropii de el si il sarut.asta l-a mai linistit.nu stiu daca e asa tot timpul,dar cand vrea sa plece undeva nu ii place sa intarzie.habar n-am…incepea sa fie si el mai ordonat,mai matur,mai cu mintea la cap,sa priveasca si el in perspectiva,nu numai pe moment.cred…
in sfarsit ajungem si noi la gara,asta dupa alte 15 minute in care am asteptat idiotul ala de taxi sa ne duca.se misca cu viteza melcului turbat.
spre mirarea mea,la gara erau deja multi oameni care asteptau trenul spre pascani...
a. isi aprinde o tigara.nu fumeaza mai mult de jumatate si este nevoit sa o arunce.trenul se pregatea sa plece..imi ia rucsacul si ma ajuta sa urc in tren.
“de ce ti-ai luat atat de multe haine?” ma intreaba dandu-si ochii peste cap.nu zic nimic .
drumul nu a durat asa mult,timpul parca a zburat pe langa noi.am ras,am dormit,am spus bancuri.eram parca doi copii care fugisera de acasa si mergeam in alt oras,dar sa ne intoarcem la timp.a. era zambitor,plina de viata iar eu…mai mult decat indragostit de fiinta de langa mine.totul parea sa se contureze.visul incepea sa devina realitate,dar visele mai sunt si cosmaruri,cum aveam sa vad…
nimic nu se schimbase la gara mea cea mult iubita.aaahh…imi aduc aminte cum eram acum ceva timp,mergeam cu aia din scoala la vatraaa. ce vremuri.am niste amintiri frumoase,dar si unele care ma baga in butoiul cu melancolie.oamenii pareau aceesi ca si ultima data cand am pasit aici,acum cateva zile,intainte sa plec la iasi..tot tarani,tot oameni cu probleme si probleme.mi se facea mila,dar asta era realitatea,asta era micuta noastra tara in care vrem-nu vrem,trebuie sa traim.
a. imi zambeste si imi spune ca i-a fost dor de locurile de aici.l-am crezut.s-a simtit foarte bine cat a stat aici.i-au placut oamenii si locurile unde obisnuiesc sa pierd vremea sau sa beau vreo cafea seara.i-a placut orasul cu tot ce are in el.nu se compara cu iasi-ul.era mai mic,mai lejer si mai linistit.
ni se face foame.
“ce-ai,dragoste?”
“imi e foame.hai la carin sa mancam”
“mai bine la carin…au pizza buna”
luam un taxi si cerem la carin..era placut in masina.nu era nici cald,nici rece,muzica de la radio chiar imi placea.era o melodie de la spike parca .a. privea incantat pe geam.fii serios…lume proasta,cocalari si pitipoance,strazi murdare…un oras european,ce mai!nu peste multe minute am ajuns si in parc.era la fel…tot copii cu bunici si aceeasi fantana aiurea cu apa muradara care nici macar nu curgea.imi placea…pe bordura aia de langa mi-au venit multe idei geniale.
inaintam spre pizzeria noastra preferata.pe centru era destul de multa lume.aveau si de ce sa iasa,vremea tinea cu ei.
in fata la posta,erau aceleasi fete.tot skateri,rolleri si altii din specia asta.daca erai nou in oras,ii credeai o gasca “cul” in care toti soarecii vroiau sa intre.adevarul este ca erau foarte plictisitori si enervanti,se drogau si alte cacaturi de genul.nu eram impotriva drogurilor,dar ei cam intreceau masura.
...si iar a vorbit responsabila din mine.
“uite la astia cu rolele…cam distrusi la 20 de ani sa te dai asa aiurea,fara niciun castig…”
“hai lasa-i,dragule,in pace.nu te mai lua atata de lume ca nu ti-au facut nimic”.
ne-am continuat drumul.puteam vedea foarte bine cine era la pizzerie inca de la primarie si spre surprinderea noastra,era destul de liber.de obicei,acolo e tot timpul plin iar ca sa iti faca o pizza,astepti chiar si 15 minute.dar merita.
la irina am mancat pe fuga pentru ca m-au sunat ai mei sa vada daca am ajuns cu bine.abia asteptau sa il vada pe a.,desi nu le-am spus scopul venirii noastre.probabil avea sa fie cea mai mare supriza din viata lor.
“nu luam un taxi pana acasa?imi e asa de lene…”
si eu eram obosita asa ca am acceptat sa mergem cu taxiul.traficul la ora aia era destul de aiurea…multe masini care se inghesuiau pe niste strazi proaspat asfaltate iar semafoarele parca innebunisera.
ne-a lasat in fata blocului.nu am schimbat multe replici cu soferul..insa a fost amabil si el si ne-a cerut numai 5 lei.mai mult nu eram dispus sa ii dam,plus ca nici nu a pornit taxatorul.imi trece prin cap ideea ca sunt usor obsedata de taxiuri.amuzant,nu?nu.
aahh,ce dor imi era de blocul asta…mi-ai trecut intr-o fractiune de secunda mii de amintiri de cand eram mai mica si obisnuiam sa pierdem vremea pe aici cu gasca de la bloc.eram mici,nu cred ca aveam mai mult de 14-15 ani.imi aduc aminte cand radeam pana chemau vecinii politia.sau tenisul de picior…sau mii si mii de alte lucruri placute.i-am spus in mare parte aceste ganduri si lui a. si s-a bucurat ca ma leaga asa amintiri frumoase de locul asta.nu aveam cheie de la usa,se schimbase imediat dupa plecarea mea iar eu am uitat sa le cer alor mei o copie.
“cine e?”
“noi suntem…”
era pentru prima data cand am spus noi si nu eu la interfon.nu mai adusesem pe nimeni cu asa ganduri acasa.a. era primul si probabil singurul,dupa cum aveam sa vad.am urcat scarile ..timp in care am avut timp sa ne sarutam destul de salbatic.pana la 1,am continuat la fel.ne-am oprit abia in fata usii,ne-am aranjat hainele si am stabilit ce le zicem.
“vaaii…cum de ai venit si pe la noooii?oo…si cu o asa companiee…hai intrati”
“nu stam mult,nu te agita prea tare…”
mama era mereu primitoare si ii placea mult cand veneam cu cineva acasa,si mai ales daca persoana aceea era de sex masculin.era oarecum obisnuita ,dar acum vad o usoara surprindere pe fata ei cand isi da seama ca suntem impreuna si asa fericiti.
“si…cum v-ati gandit sa veniti la pe noiiii??deja te-ai saturat de iasi.?sa va aduc ceva de baut?”
a. refuza politicos iar eu incep sa ma enervez usor de intrebarile tampite ale tatei. brunetul vede ca incep sa imi schimb starea si ma saruta pe gat,spunandu-mi sa ma calmez.
“hai ca nu stam mult…am venit doar sa va spunem ca…”
a. vine cu completarea… “…ne casatorim…”
acum imi vin o gramada de idei si de reactii posibile.tatal meu vitreg ar muri de mirare iar mama probabil ar face un atat de cord si ar da coltul.imaginatia imi zboara atat de repede,incat toate astea se petrec intr-o secunda.
mama se uita foarte serios la mine.
“voi…chiar vorbiti serios?”
“da!” raspundem amandoi in acelasi timp.
nu stau sa insir toata morala pe care ne-a tinut-o mama cum ca sutem prea tineri pentru un aseamenea pas si un asemenea angajament,ca pot aparea prea multe ispite si asa mai departe.astea sunt lucruri pe care le-am mai discutat cu a. foarte serios,si am fost de acord sa spunem lucrurilor pe nume.era la urma urmei,cea mai importanta decizie din vietisoara mea de 19 de primaveri.
in final,ai mei au fost cat de cat multumiti de decizia noastra,sa facem oficial cuplul nostru.urmau sa vina in iasi.,sa se intalneasca cu parintii lui a.,familia p.,si sa discute despre nunta si toate detaliile necesare.m-am asigurat ca va iesi cum vrem noi pentru ca si v. a vrut sa se implice,iar in ea aveam increderea totala.
dupa cum ziceam si mai devreme,usor usor visul nuntii noastre avea sa devina realitate.recunosc,nu ma asteptam ca va fi asa usor sa ii conving pe ai mei,dar uite ca mai exista si minuni.
peste cateva zeci de minute,am iesit si noi la plimbare,profitand de timpul ramas pana cand va trebui sa fim la gara.mama a fost foarte politicoasa,ne-a urat deja casa de piatra si toate cele bune.eram incantati amandoi de reusita.
“ti-ai imaginat ca va fi asa de usor?”
“i-am prins in toane bune,probabil.altfel,iesea mult mai aprins”
am iesit din bloc sarutandu-ne de bucurie.da!,chiar eram fericiti amandoi!se citea asta pe mersul cam stramb al lui a. si pe zambetul tamp de pe fata mea.imi venise o idee geniala in timp ce el imi povestea nu stiu ce la facultate.
ne-am mai plimbat putin prin pascani,am mancat o inghetata si am ras de oamenii iesiti la plimbare cu cateii lor pufosi.mi-a dat cardul lui,urmand ca apoi sa il inapoieze alor lui.el avea intotdeauna bani la el astfel in cat sa imi cumpar tot ce vreau ..nu sunt o fire profitoare.
aproape se inserase.eram amandoi obositi.
“hai la gara.mai stam acolo putin…”
gara parea pustie.nu era aproape nimeni,decat personalul de acolo.ne uitam pe pereti cand vedem un tren apropiindu-se pe linia 2.am vazut pascani-timisoara..
“ce frumos ar fi daca am merge si noi…nu?”
nici nu am asteptat sa termine ca am si urcat in tren fara bilet.i-am dat nasului cat ne-a cerut si ne-a urat calatorie placuta.a. parea speriat.
“tu nu esti sanatoasa??si la iasi cand mai ajungem??”
imi parea bine ca am fost asa spontana.a. nu imi cunoastea prea bine fata asta iar asta imi dadea un oarecare avantaj.avea sa fie o calatorie foarte interesanta.eram amandoi in dispozitia necesara de a–mi indeplini una dintre cele mai dragute fantezii:sa o fac in tren.
noaptea,ajungem spre bucuria noastra in timisoara..am mai fost aici si imi placea mult.aveau o piata foarte draguta,proape care era mereu plina de skateri sau alte chestiute cu rotite.brunetul parea incantat.
“si…regreti ca nu am mers acasa?”
“aahh nu…cine stie ce o sa se intample aici.”
“de-ai sti tuuu…” imi spun in gand,fara sa imi dea de banuit nimic. insist sa imi spuna la ce se gandea dar o da pe ocolite.se fastaceste si nu stie ce sa mai zica . observa ca imi place atitudinea asta.
“hai sa nu mai stam aici…unde mergem?”
“vrei de 3 sau 4 stele?” o spune cu o voce de pitiponc.
“du-te naibii ca stii ca nu sunt asa fitoasa.sa iti amintesc cand am mers la mare si am dormit in gara?”vaai m. eu nu pot dormi aici!” parca erai marele print,iubite.si acum vrei hotel de 3 stele.fii serios.”
aahh…imi inchide gura cu scena de la mare si pana la urma incepem sa colindam orasul pe unde ne vine,in speranta ca vom gasi un hotel de mijloc.nici fitos dar nici cu animale de companie care misuna pe pereti.
in cele din urma,gasim ceea ce cautam de vreo ora.se facuse noapte in toata regula.la receptia de la hotel ne intampina o tipa vopsita blonda.o analizez din priviri,incercand sa ii fac pretul.nu parea nici tanara,dar nici batrana,undeva la vreo 35 de ani.pasea destul de greoi si asta a starnit rasul meu.
“buna seara.cu ce va pot ajuta?”
“o camera,va rog.”
nu a trebuit sa completam multe acte.am lasat buletinul iar doamna ne-a condus imediat in camera noastra.era la etajul 4,a treia camera din stanga.
era o camera de hotel obisnuita.destul de mare,2 paturi,niste tablouri destul de plictisitoare,2 noptiere si un televizor.baia era mica iar dusul parea nou.a. il testeaza si imi confirma : merge!
ne aruncam "semi-bagajele" pe pat si incepem sa analizam camera.nu ii placea tabloul din fata patului asa ca ne gandim sa il dam jos.pentru o noapte,trebuie sa fie totul dragut.imi caut pachetul de tigari dar si de aceasta data a. ma salveaza.
privelistea de la balcon nu parea foarte impresionanta,poate pentru ca era noapte si nu vedeam mare lucru.am stat in liniste si am savurat tigara.brunetul meu se dusese sa faca un dus.profit de momentul de liniste si imi pun ordine in ganduri.
gandurile imi sunt intrerupte de iesirea iubitului meu de la dus.
“aaamm…ma gandeam sa iti spun ceva”
ma uit la el ciudat,parca as fi un copil mic.
“…stii…daca tot o sa ne casatorim,vreau sa fie totul asa cum trebuie."
“hai spune…nu ma mai fierbe atat!”
isi duc mana la buzunar si scoate micuta cutie in care era inelul.incep sa imi dau seama...
“cred ca stiu despre ce este vorba,dragul meu…”
ma uit la el cu bucurie .isi ia inima in dinti si ma intreaba:
“vrei sa fii sotia mea…oficial?”
ma pufneste rasul cand aud modul in care a zis-o.sar pe el,ma ia in brate si ma priveste adanc in ochi.
“da.vreau sa fiu sotia ta!”
au urmat apoi siruri de sarutari,mangaieri si cuvinte dulci.
“ahaaaa…si inelul? pe moment l-ai gasit?”
se blocheaza si incepem sa radem.aahh…iar l-am prins.nu a fost asa de greu precum ma asteptam.in romanele pe care le-am citit,totul parea de vis,ireal.dar uite ca realitatea ne-a izbit si a fost pe deasupra si amuzant.da!oficial a. imi este sot!un sentiment de bucurie ma cuprinde.stiam ca va fi bine.in fine,a fost ceva deosebit,in felul nostru,pentru ca ne-am simtit bine si mai ales pentru ca a acceptat.
noaptea,si nu numai ea,si-a deschis portile pentru noi.am continuat sa ne sarutam,magaieri si asa mai departe.urma sa fie cea mai fierbinte noapte de dragoste de pana acum,mult mai frumoasa ca cea din prima seara.acum puneam totul in el.suflet si trup,iar eu…m-am daruit din nou lui.
in timpul actiunii,m-am apropiat de el i-am soptit “te iubesc…sunt doar a ta”.m-a strans tare de tot,aproape imi strivea sanii.simteam ca ma iubeste,nu trebuie sa imi fac griji.a. e o persoana cu demnitate,nu o sa ma insele niciodata.aahh…ce lucruri ciudate imi trec acum prin cap.
dupa cum am spus,noaptea asta va ramane in istoria noastra.a fost perfect!
din nou soarele a fost cel care ne-a trezit,destul de tarziu.la ora 11 am coborat si noi jos la restaurantul hotelului pentru a lua micul dejun.
eram amandoi ciufuliti,imbracati doar in pijamale cu o zebra si niste buline rosii,cu niste papuci amuzanti in picioare.doamna ne-a intrebat cum am dormit iar raspunsul a fost sec ”cine a dormit?”
ne-a poftit la o masa aranjata dragut,cu flori proaspete pe masa.ne-a adus un meniu si ne-a intrebat ce am dori sa mancam.am lasat la alegerea logodnicului meu.
“uite ba ca pentru un hotel de 2 stele e chiar ok.mie imi place”
“sa stii ca asa e.ma asteptam la ceva aiurea,sa trebuiasca sa o facem pe balcon sau mansarda”
radem iar in timpul asta ospatarul ne aduce mancarea.ne intindem la vorbe si incepem sa mancam abia peste vreo 15 minute.eram amandoi incantati si surprinsi de felul de servire si calitatea ei.
am terminat de mancat si ne-am intors in camera.aici,ne-am facut micutele noastre bagaje si am coborat.a. a iesit afara sa fumeze o tigara iar eu am ramas la receptie sa platesc bineinteles cu cardul lui si sa iau buletinele.am asigurat-o pe doamna ca nu a fost nimic care ne-a deranjat pe timpul noptii iar dansa s-a simtit total satisfacuta.
“o zi buna”
aahh…cu siguranta avea sa fie.am colindat orasul pe toate partile,iar pe la 7 am mers la gara.am cerut 2 bilete . aveam noroc,un tren spre iasi. pleca in 20 de minute.ne placeau garile.spre deosebire de sibiu. sau iasi,era lume mult mai draguta.nu era duhoarea de toaleta publica sau mirosul de branza.erau numai tineri si oameni frumosi.evident,cei mai frumosi eram noi,dar nici altii erau de nebagat in seama.
“iubito,eu vreau sa dorm.te deranjeaza?”
“nu,dragule.e ok.am eu grija de tine”
ma saruta si se coboara in bratele mele.pana la iasi faceam putine ore.eram chiar obosita dupa o asemenea noapte.mi-au trecut prin cap multe ganduri.cand aveam sa ajungem ,cea mai frumoasa surpriza avea sa se petreaca…
