Scrie mult, mult, de parca ai lovi cu pumnii pernele pentru ca s-au culcat fara tine.
Scrie mult, mult, de parca simplul ecou ti-ar deschide usile. Macar pentru impresia ca cineva ar fi venit la tine.
Scrie mult, mult, si transforma fulgii de foi in caramizi stranse in randurile tale de mortar.
Scrie mult, mult, pana cand nu vei mai avea ce sa vorbesti.
Si drumul iti va fi la fel de drept cum te vei intinde pe o coala.
Goala.
