cum ar fi fost?l-as fi analizat mult, am fi stat pe niste scari, undeva afara...am fi vorbit in idei scurte si pauze lungi-pentru ca eu as fi asteptat sa vorbeasca el, si el-eu.dar ma cunosc. eu nu as fi vorbit.m-ar fi bufnit rasul des. pentru coincidentele dintre noi. desi eu nu cred in coincidente...am fi ajuns intr-un punct de tacere maxima, in care eu as fi tipat in mine constant ca sunt o proasta si ca nu fac nimic.el si-ar fi aprins vreo 3 tigari inainte sa zic ca vreau si eu, as fi tras sa imi povesteasca "totul" lui si i-as fi multumit fara sa ii zic motivul.sunt sigura ca m-as fi abtinut de la multe. din prostie. si mai sunt sigura ca si-ar fi dat si seama si ar fi ras ironic, spunandu-mi ca sunt ca un copil. eu m-as fi scuzat si iar s-ar fi lasat tacerea.toata noaptea am fi facut asta, iar dimineata, cand ar fi trebuit sa plece, as fi fost in stare sa ii spun durerile si toti demonii mei, numai sa mai ramana.dar nu, nu as fi facut nici asta. as fi facut tot posibilul sa imi vorbeasca numai ca sa ma pot holba la el. ca la o statuie. probabil m-as fi si balbait.cred ca as fi fost penibila. da. pentru prima oara as fi fost penibila.probabil.asta e varianta cu buget redus a "productiei", a povestii: "cum ar fi fost.."da. probabil ca asa ar fi fost.cum as fi vrut sa fie?as fi vrut sa fie...cum spune el ca mi-am tot imaginat.as fi purtat pielea mea pentru ocazii speciale, pielea de unica folosinta.sa o pot da jos dupa, si sa-mi ramana soare.