nu va lasati copii sa ajunga ca mine. asa incep.m-am hotarat. am incercat sa ma privesc din afara si se pare ca asta m-a facut sa ajung la o asemenea concluzie.a venit timpul sa vorbesc despre mine.timpul sa las dialogurile dintre oameni, si sa vorbesc despre mine. despre cum ma simt eu. despre ce fac eu. despre ce am facut eu.vreau sa ma deschid, vreau sa scot tot din mine. vreau sa izbucnesc. poate atunci nu o sa ma mai doara. poate atunci nu o sa ma mai simt asa.da, ma doare. ma dor multe chestii defapt. o spun. in sfarsit o spun cu voce tare - intr-un spatiu virtual. in plan real nu pot. nu dau motivele...doar ca mi-ar lua destul timp sa ajung la performanta de a recunoaste.cel putin momentan, totul se va schimba aici.o sa ma vezi pe.. mine.m-am intalnit cu el. am stat toata noaptea afara. batea vantul, era rece si taios, dar nu ma interesa. am stat ca inainte, pe o bordura, ore intregi. am fumat, mancat si baut acolo. m-am simtit in siguranta. uitasem cum e sa nu mai fiu in stare de alerta tot timpul si sa ma las asa...purtata.mi-a spus o poveste. m-a intrebat ce am inteles din ea si parca ii luceau ochii cand ii explicam. m-a intrebat daca vreau sa mai fumez. i-am spus ca da, simt nevoia.simteam nevoia sa fie totul ca inainte, inainte cand simteam. simteam ca traiesc, simteam emotiile, fericirea, tristetea. mi-am fixat privirea spre el si i-am marturisit. i-am explicat ca imi va fi greu sa zic asta, dar trebuie sa o fac. i-am spus ca as vrea sa ne vedem mai des, poate ma face sa vorbesc.a tras un fum, si m-a intrebat cu o voce atat de senina: "dar tu nu vorbesti?".am intors privirea de rusine si i-am spus ca vorbesc, dar nu simt.mi-a povestit de demonii lui...si i-am lasat pe ai mei sa urle de furie ca nu ii las sa isi bage coada. am facut pauze lungi. iar vorbeam, iar taceam. la un moment dat, m-a intrebat daca a innebunit de ultima oara. am zambit putin...am strans din ochi si i-am spus ca nu.nu innebunise. am strans ochii din alt motiv. atunci as fi vrut sa intind mana sa ii iau capul in palme.[vezi? in momente ca astea regret. nu in momentele pe care le crezi tu.]mi-a spus ca trebuie sa plece. am zambit iar, mi-am facut curaj si i-am spus ca nu e nici o problema.dar era o problema.stiam ca trebuie sa plece, numai ca as fi vrut sa aman cat se poate momentul.am inghitit in sec in timp ce se imbraca. nu m-am putut abtine sa ii spun ca as vrea sa nu mai treaca inca un an pana ne vom vedea iar.s-a asezat langa mine. mi-a spus ca mai sta 5 minute. a tacut.as fi vrut sa nu mai ramana. nu imi mai puteam controla umezeala ochiilor.mi-a spus ca se simte bine cu mine.i-am spus ca e praf si ca nu vreau sa moara. a intors capul. iar a tacut. s-a ridicat si a spus ca acum chiar trebuie sa plece. parca incerca sa se convinga pe el insusi.am inceput sa fumez ca sa imi pot controla lacrimile. mi-a spus ca oamenii care fumeaza des au situatia sub control.eu fumez rar. ce ma fac? sa recunosc? ar insemna sa imi expun tot sirul de vulnerabilitati.m-a rugat dupa ce pleaca sa nu mai raman afara.se holba la mine. ma intimida. i-am spus sa plece odata. trebuie. nu ma mai puteam abtine.de fapt...nu ma mai puteam abtine sa ce? oricum nu puteam face nimic. a plecat. nici sa ii strang mana nu am putut.eu stau pe un bulevard lung. drept. m-am uitat dupa el cum se indeparteaza in cautarea unui taxi. eu ma agatasem de bordura, el de taxi. sa il duca in alta lume, sa il ia de acolo inainte sa se rupa in 2.il vedeam din ce in ce mai mic. cand ajunsese doar un punct, i-am dat mesaj: "inca te vad.."m-a sunat...si m-a intrebat daca am nevoie de ceva:[in capul meu - da!] i-am raspuns ca nu...e ok..m-am dus in directia opusa, spre casa.toata seara ma tinuse de mana.acum ma duceam acasa...fara o mana.nu va lasati copii sa ajunga ca mine. asa termin.eu sunt trista. sunt trista doar aici. virtual.nu ma mai bucur de diverse, nu mai simt ca traiesc.emotii, fiori, fluturi in stomac, palme transpirate, fata inrosita, uimire, mirare, unde sunt?le-am dat de pomana?cui?domnule sau doamna cersetoare, va rog frumos, imi puteti inapoia cele insirate mai sus?nu de altceva, dar...inca sunt tanara.si dumneavoastra ati fost, mai tineti minte?era o zi, cand in drum spre casa, ati ramas fara o mana si taxiul ce urma sa il luati, a facut pana.